Acum, Bacăul face parte din declarația de maturitate pe care o fac eu României. Am încetat să caut festivismul, premiile, izolarea în trufie, sărăcia opulentă. Caut normalitatea, caut să înțeleg parcursul unui oraș, al publicului, al unui teatru. Încerc să-i înțeleg politica. Am dialogat cu Bacăul intens și am descoperit un oraș care a fost un mic târg, apoi un oraș de muncitori, un oraș cu televiziuni și universități, un oraș dezechilibrat economic, cu un teatru bijuterie care stă să cadă, așa cum stă să cadă toată România. Bacăul e noul meu oraș prieten și m-a onorat ca l-am avut ca partener de dialog. Jurnalul unui oraș e un jurnal important fiindcă ne spune că istoria nu a început ieri cu noi, dar ne spune în același timp că noi suntem istoria și că povestea noastră contează.