„Leonce și Lena”, scrisă de Georg Büchner în 1836, este o comedie satirică ce ironizează convențiile sociale și absurditatea monarhiei. Povestea îl urmărește pe Leonce, un tânăr prinț din regatul Popo, care detestă viața lipsită de sens și aranjamentele politice impuse de tatăl său. Când află că este obligat să se căsătorească cu prințesa Lena din regatul Pipi, el fuge împreună cu servitorul său, Valerio, în căutarea libertății și a unei vieți mai autentice. În paralel, și Lena, la fel de nemulțumită de căsătoria impusă, decide să fugă.
Piesa lui Büchner maschează, printr-o poveste de dragoste, o critică virulentă la adresa totalitarismului nobiliar german de secol XIX. Cred că astăzi, discursul împotriva oricăror extreme totalitare trebuie rostit, chiar dacă formele totalitarismului contemporan nu își mai au sursa în clasele nobiliare. Aflând despre trecut și văzând cât de ușor se poate asemăna cu prezentul, ne poate fi util pentru a decide ce fel de viitor ne dorim. Temele principale ale textului sunt puterea și în extrema cealaltă, iubirea. Podul acesta pe care el îl trasează între socio-politic și spiritual cred că este necesar să-l descoperim și astăzi. Este un text extrem de special și de atipic, unul dintre cele mai importante texte clasice.