„…Cred că viaţa noastră, prin grija lui Dumnezeu, e un amestec perfect de alb şi negru, de bine şi rău, de minciună şi adevăr… mecanica vieții… trăim într-o mare zghihuială fără rost… rutină… am uitat să privim cerul și pământul… uităm de rădăcinile noastre și de copilăria din noi… am putea să ne trezim în fiecare dimineață cu sufletul și mintea deschise, capabili de a arunca o privire proaspată asupra lumii?… putem recupera candoarea copilăriei?… identitate și alteritate… nevoia de omenesc și de omenie… între mult zgomot pentru nimic (William S.) și cuvinte de neființă (Samuel B.)… estetică și catharsis… oamenii se plictisesc repede… teatrul se vede, se trăiește, nu se citește (?)…

Geo Balint