Voluntarii TMB

Și ei sunt Teatrul Bacovia!

De Ziua Culturii Naționale, i-am primit oficial în familia Teatrului Municipal „Bacovia” pe cei 12 câștigători ai selecției proiectului de voluntariat din programul „Hai și tu la Teatrul meu”.
Vor fi printre noi și alături de dumneavoastră de acum și îi veți putea cunoaște când treceți pragul teatrului.
Aduc cu ei infuzia de tinerețe și creativitate pentru un teatru cu vibrația prezentului.

„Sunt Tanasă Alexandru, am 17 ani, sunt elev al Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Cel Mare” Bacău , îmi place teatrul, cîntatul, implicarea în orice fel de proiect de voluntariat și informatică. Susțin faptul că doar implicându-ne putem ajunge acolo unde ne dorim. În teatru mă simt cel mai bine datorită colectivului și faptului că aici poți să fii cu adevarat liber.”

„Mă numesc Miruna Sava, am 15 ani, învăț la Colegiul Național ,,Ferdinand I”, fac parte din trupa de teatru DictaToris de la Palatul Copiilor, coordonată de Simona Nica și am hotărât să fiu voluntar TMB pentru că aici sunt răsplătită cu multe zâmbete călduroase, amintiri și oportunități. Am ales să spun stop monotoniei, implicându-mă în voluntariat la Teatrul Municipal Bacovia. Iubesc teatrul, misterul și călătoriile. Știu că ,,Și eu sunt sunt Teatrul Bacovia”, dar și tu poti fi. Așa că….Te invit la teatru!
Motto: Opportunities don’t happen, you create them!”

„Mă numesc Irina Cîrstea, am 16 ani, sunt elevă la Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri” și sunt pasionată de teatru și desen. În cei 3 ani de cursuri de teatru la Palatul Copiilor cu Simona Nica, am învățat ce înseamnă cu adevărat o piesă de teatru. Pe lângă pasiune, înseamnă muncă și cel mai important, lucru în echipă. Voi fi mereu recunoscătoare pentru faptul că am putut face parte din echipă și sper ca alături de colegii mei să pot să arăt lumii că teatrul este mai mult decât o piesă.”

„Mă numesc Vlad Pintilie, am 13 ani, învăț la Școala Gimnazială ,,Alexandru cel Bun Bacău” și iubesc enorm de mult teatrul. Sunt membru al Trupei de teatru ,,Dictatoris”, iar pe lângă teatru mai sunt pasionat și de chitară. Consider că sunt tipul de băiat prietenos, vorbăreț și amuzant.”

„Sunt Medeea Onea, am 16 ani, sunt elevă la Colegiul Național de Artă ,,George Apostu” și iubesc teatrul, excursiile și plimbările. În teatru mă simt bine și mai departe vreau să fac Facultatea de regie și scenografie.”

„Mă numesc Diana Pecher, Blondie pentru apropiați și am 16 ani. Învăț la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” și cel mai mult îmi place să mă exprim  prin artă, indiferent de natura acesteia.  Obișnuiesc să citesc romane rusești, să beau cafea și să fiu dramatică. Îmi doresc să ajut teatrul, să creez o legatură cu acesta până va face parte din mine. Împreună demonstrăm că teatrul nu se rezumă doar la aplauzele de la final și trandafirii sângerii aruncați pe scenă, ci la multă muncă, perseverență și versatilitate pentru a ieși un spectacol demn de sunetul aplauzelor.”

„Sunt Maia Golăeș, am 16 ani și iubesc arta (și pisicile).  M-am implicat în acest proiect, nu doar pentru oportunitățile pe care mi le oferea, ci pentru că am simțit. Am simțit că lumea teatrului cere susținere. Am simțit că, fiind o iubitoare de scenă este responsabilitatea mea să ajut ca lumea să se simtă dorită de teatru și să descopere bucuria de pe locurile lui.”

O poezie altfel – cronică de eveniment

Ce poate fi mai frumos decât momentele în care asculţi o poezie recitată din suflet? Miercuri seară, pe 15 ianuarie 2020, cu ocazia sărbătoririi a 170 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu și a Zilei Culturii Naţionale, pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” au răsunat cele mai sincere voci, în cadrul evenimentului ,,Poezi-ne”, coordonat de actorii Ştefan Huluba şi Eduard Burghelea.

Lumina caldă a reflectoarelor şi puritatea vocilor celor care au urcat pe scenă au creat o seară de vis, o seară interactivă şi ingenioasă, în care imaginaţia, sentimentele şi amintirile au dat năvală în suflet. Au fost rostite sau citite poezii ale unor autori consacrați, dar nici creaţiile proprii nu au lipsit. Am constatat că publicul băcăuan este foarte creativ. Am fost impresionată de faptul că au reuşit să împletească atât de multe trăiri, în doar câteva versuri, recitate din toată inima.

Tinerii iubitori de poezie dar și cei mai veseli și talentați bunici, membri ai Uniunii Generale a Pensionarilor – Filiala Bacău, au demonstrat că iubirea şi fericirea nu pot fi șterse din memorie niciodată; ele vor rămâne înfiripate şi vor creşte atunci când le hrănim, când le potolim setea de lectură şi, mai ales, de poezie.Alături de spectatorii care urcând pe scenă au devenit interpreți, actori ai Teatrului Municipal ”Bacovia” – Minodora Broscoi, Bianca Babaşa, Ana Adelaida Perjoiu, Andreea Darie, Tudor Hurmuz, Giuseppe Torboli, Vlad Nicolici, Dumitru Rusu, Ştefan Huluba şi Eduard Burghelea – ne-au insuflat arta tea trului încă de la început.

Ce ne-am face dacă actorii teatrului nu ar cunoaşte arta muzicii? Datorită lor, ajutaţi de  sunetul cald al chitării din mâinile lui Vlad Nicolici şi de notele încărcate de mister ale pianului mânuit de Giuseppe Torboli, chipurile îngândurate şi emoţionate a celor de pe scenă s-au regăsit în febra poeziei. Iar în timp ce muzica fluierului mânuit cu măestrie de rapsodul popular Petrică Alistar răsuna melodios, spectatorii erau purtaţi în misterele poeziei, ca într-o călătorie a cuvintelor, a simplelor dar însemnatelor gânduri, rostite cu bucurie, dar și cu visare și nostalgie. În spatele fluierului se afla un domn în vârstă. Uniforma sa, specific tradiţională, cu nelipsite emblemele ce aminteau de vremuri grele, de demult, învăluia publicul în vraja timpului. Nu m-am gândit nicodată că o poezie recitată  în teatru poate transforma o seară obişnuită într-una altfel, în care uiţi de griji şi supărări, şi îţi aduci aminte de creativitate, de căldură şi de mister. Teatrul ”Bacovia” ne-a arătat, aşa cum ne arată mereu, că suntem primiţi acolo oricând, cu braţele deschise, oportunităţile neputând fi numărate. Aş da orice pentru a mai avea parte de o astfel de seară.

Miruna Sava, elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Național ”Ferdinand I”, voluntar al Teatrului Municipal ”Bacovia”

”Steaua fără nume” – Jurnal de călătorie

Emoțiile nu au început să apară imediat dupa sunetul gongului și după tragerea cortinei, așa cum poate v-ați aștepta mulți dintre voi. Acestea au pus stăpânire pe simțurile mele încă de când am pus piciorul în autocarul care urma să ne ducă pe toți la Suceava, unde Teatrul Municipal ”Bacovia” urma să joace în aceeași seară ”Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, în regia lui Gheorghe Balint. Alături de echipa spectacolului, eram și noi, trei voluntare ale teatrului, Ștefania Munteanu, Medeea Onea și subsemnata, Diana Pecher, care trăiam pentru prima dată experiența unei ”deplasări”. Din primele clipe, zâmbetul de pe fața mea nu s-a sfiit să îmi contureze trăsăturile. În mintea mea, conștientizam că acești pași, acest autocar nu se rezumau doar la sensul lor propriu. Urcam cu pași mari pe scara teatrului, a cunoașterii, a vieții. Pe drum, am surprins din întâmplare niște versuri cântate cu patimă și melancolie de către actrița Florina Găzdaru, care mi-au făcut inima să se mototolească ca o foaie subțire de hârtie: “O biet actor, o biet artist! Rolurile mor, viața e un teatru trist.”

Când am pășit pe scena “Casei de Cultură a Sucevei”, pe lângă tremurul inimii și freamătul gândurilor mele, simulând ecoul aplauzelor, frigul și luminile puternice ale reflectoarelor călătoreau de-a lungul sălii, făcându-se sesizate. Decorul e montat perfect, de pe o băncuță privesc sala goală, simt energia acestei așteptări a ceea ce urmează să se întâmple pe scenă și o admir cu uimire pe doamna Florina Găzdaru, care cântă și se leagănă copilărește pe șina de tren a gării din “Oriundești”. Ne inspiră tuturor voie bună și poftă de viață prin hazul ei.

Inaintea spectacolului, am purtat discuții interesante despre teatru, viață și spiritualitate cu domnul regizor Geo Balint, și cu actori din distribuție, doamna Eliza Noemi Judeu, domnul Bogdan Buzdugan, domnul Ștefan Huluba și domnul Ștefan Alexiu. Aceștia erau încântați de apariția noastră în teatru și curioși să afle mai multe despre noi și ideile pe care vrem să le propunem prin prisma proiectului de voluntariat la care participăm. Am fost primiți cu căldură, ca într-o familie, fapt ce m-a bucurat enorm.

În cabinele de probă, buclele erau așezate răsfirat pe spate iar costumele se prelungeau pe umerașele agățate de cuier. Am primit spectatorii la intrare cu zâmbete încrezătoare, împărțind pliante ce conțineau informații despre producția ”Steaua fără nume” și imagini ale unor scene reprezentative.

De-a lungul celor două ore de spectacol, am fost captată de farmecul și talentul actoricesc al artiștilor băcăuani, recunoscătoare că puteam lua parte la ceva atât de ireal în aparență. “Steaua fără nume” nu este doar o simplă piesă de teatru, ea te ridică la nori, îți creează aripi, speranțe, îți provoacă râsul, dar, ca și în viață, nimic nu este perfect. Situațiile și oamenii își schimbă traiectoria pe neașteptate, aducându-te pe tine, spectatorul, cu picioarele pe pamânt, realitatea arzându-ți aripile, lăsând lacrimile și dezamăgirile să își reia cursul firesc. Piesa este scrisă impecabil, dar ce o face să fie vie sunt actorii și regizorul Teatrului Municipal ”Bacovia”, Gheorghe Balint, cărora vreau să le mulțumesc cu sinceritate pentru lacrimile furate, lacrimi pe care nu regret că le-am eliberat și pe care nu le vreau înapoi. Le-au câștigat și le merită, sunt ale lor acum.

Le mulțumesc domnilor Ștefan Alexiu, Viorel Baltag, Ștefan Huluba, Valentin Braniște, Bogdan Buzdugan, Ștefan Ionescu și a doamnelor Alina Simionescu și Florina Găzdaru pentru zâmbetele, insinuările și tentele amuzante pe care le-au dat spectacolului, cele care ne-au introdus ca pe niste bebeluși nou-născuți în gara din “Oriundești”. Ne-au exemplificat cu perspicacitate tipare umane care îți lasă un zâmbet victorios pe buze, dar și puțin amar, din cauza dozei de realitate prezente pe scenă.

Mulțumesc doamnei Eliza Noemi Judeu și domnului Dumitru Rusu pentru că ne-au arătat că unele lucruri nu apar în viața noastră fără vreun motiv anume, cum am crede noi, ci pentru a ne da o lecție dură despre ce înseamnă viața și cum ea poate lua decizii în locul tău, pe care tu nu le poți schimba. Ne-au spus cât de frumoasă poate viața să fie, doar că pe o perioadă de timp deja stabilită. Învățăm cu timpul faptul că tot ce ai astăzi, izvorul fericirii și al vieții tale, poate să dispară brusc, fără vreo explicație. De ce? “Pentru că o stea nu se abate niciodată din drumul ei”. Cu toate acestea, ei lasă loc unei speranțe de a se revedea cândva, într-o duminică. Și dacă nici asta nu se va întâmpla, își promit să nu uite de “această stea, care de aseară poartă numele meu. Tu nu o vezi, dar știi că e acolo, undeva.”

Îi mulțumesc domnului Florin Zăncescu care a tăiat cu un cuțit bula de săpun în care trăiam de câteva ore. El este realitatea, impunătoare, rece, neiertătoare, ajutată de rangul social înalt și starea financiară bună, ea spintecă visele care s-au  creat pe o fundație din carton și aracet, reverie și dragoste pură.

Și nu în cele din urmă, vreau să îi mulțumesc domnului regizor Geo Balint pentru viziunea și implicarea sa în piesă, și artistului nevăzut din spatele decorului, scenograful Vladimir Turturică, cu ajutorul căruia spectacolul a ieșit impecabil. Vreau să spun concret că regizorul Gheorghe Balint a reușit să îmbine efectele sonore create de Ciprian Manta, luminile și mișcările personajelor într-un “tot” armonios, creând ambientul perfect în care, timp de două ore, am putut atinge toate trăirile și emoțiile, înțepeniți în scaunele înghețate ale sălii.

Mulțumesc publicului care a fost prezent, care a fost deschis să primească mesajul transmis cu atâta ușurință din partea actorilor. Aplauzele au umplut întreaga sală timp de câteva minute, privind cu admirație ce poate face un om simplu. “Actorul pe scenă e viu” cum îmi spunea cineva odată.

Decorul a fost demontat, lemnul scenei a rămas gol și pustiu, dar spectacolul exista acum în suflet. Mulțumesc celor care s-au ocupat de transportarea și montarea decorului, oameni din spatele scenei, poate neștiuți, dar care și-au dus treaba până la bun sfârșit fără ezitări.

Reflectoarele erau stinse, ziua se încheia, aerul serii era greu, ceața realității se simțea și mai mult acum, costumele, buclele și râsetele dispăruseră, iar autocarul era liniștit, rulând încet spre casă.

Diana Pecher, elevă la Colegiul Național “Vasile Alecsandri”, voluntar al Teatrului Municipal ”Bacovia”

”Aventurile lui Habarnam”

Voi ce spectacole de teatru ați mai văzut în ultima vreme la Teatrul Municipal ”Bacovia”? Eu am fost la o piesă foarte frumoasă, care poartă titlul „Aventurile lui Habarnam”, o dramatizare de Laurențiu Blaga , după ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”, de Nikolai Nosov.

Mi-a plăcut enorm de mult decorul şi păpuşile, realizate de scenograful Gavril Siriteanu, pentru că decorul era foarte muncit şi mi-a plăcut cum erau făcute căsuţele pictorului şi muzicianului, iar păpuşile erau foarte drăguţe şi amuzante, ca de exemplu, una era cheală, iar prichinduţele aveau rochii pompoase şi colorate.

Totuşi, personajul meu preferat a fost căţeluşul Strop, deoarece celelalte personaje se comportau urât cu Habarnam, jignindu-l şi făcându-l să se simtă prost. Ca atunci când l-au aruncat din balonul cu aer cald, doar pentru că avea un alt punct de vedere despre nori, faţă de Ştietot.

Dar nici Habarnam nu era cine ştie ce personaj. Personal, mi s-a părut un prichindel leneş, înfumurat şi nepăsător, pentru că atunci când cânta la trombon, nu-i păsa de faptul că îi deranjează pe ceilalţi. Luna mea preferată a fost dansul prichindeilor şi atunci când Habarnam cânta la trombon (personal, cred a sunat ca o bormaşină).

Afişul nu m-a încântat atât de tare, deoarece conţinea culori închise şi mi-ar fi plăcut să conţină toate personajele.

Cât despre public, nu mi-a plăcut atitudinea unor adulţi, mulţi se uitau pe telefon, deranjându-i pe ceilalţi spectatori.

Totuşi, m-a surprins că atunci când am mers la casa de bilete, şirul de oameni ajungea până în stradă, mai ales că la ”Scufiţa Roşie”, o poveste destul de cunoscută, erau doi – trei oameni la rând, dar la „Aventurile lui Habarnam” oamenii aşteptau şi afară.

Piesa de teatru a fost regizată de Oana Leahu, muzica a fost făcută de Zeno Apostolache Kiss, iar din distribuție au făcut parte actorii Andreea Sandu, Alina Vasilica Neagu, Ilinca Istrate, Beatrice Teisanu, Laurențiu Budău, Tiberiu Gabor-Bitere, Andi Andriucă și Alex Giuseppe. Dacă v-am trezit curiozitatea, spectacolul „Aventurile lui Habarnam” se va mai juca la Teatrul Municipal ”Bacovia” vineri, 21 februarie.

Ştefania Maftei, 10 ani, elevă, în clasa a IV-a, la Colegiul Național de Artă ”George Apostu”, voluntar al Teatrului Municipal ”Bacovia”