Alexandr Galin a scris Audiția (1998) în urma unei situații reale trăite în anii ´90. Doi japonezi au închiriat sala teatrului unde era angajat și dramaturgul, în vederea selectării de tinere femei pentru piața muncii din Japonia. Atunci (imediat după căderea blocului comunist), ca și acum (la 30 de ani distanță), textul radiografiază fidel mentalități și comportamente născute în siajul complexului de „societate second hand”. Indivizi incapabili să-și gestioneze libertatea, relații de cuplu toxice, disfuncționale, drame mărunte la scara istoriei, dar uriașe la nivel individual, debusolarea generalizată și, peste toate astea, „viermele sărăciei” care scurmă neobosit. Spectacolul nostru este terenul de confruntare al oamenilor care compun această lume aflată în tranziție dinspre un trecut tulbure spre un viitor incert. Balans tragi-comic pe marginea unei situații-limită, Audiția noastră e o perspectivă duioasă, tandră asupra adevărului relevat de text. Constructul scenic nu acuză, ci justifică fiecare dintre acțiunile eroilor săi. E un „roller-coaster” transformator de conștiințe, un vehicul ce gonește spre o himeră – Singapore, superbă trimitere a lui Alexandr Galin la cehoviana, inaccesibila „Moscovă” a celor trei surori.